Ce este un prieten imaginar ?

prietenimaginar

 Există momente în viața fiecărui adult, în care acesta își pune la îndoială capacitățile de părinte. Momente în care i se pare că se găsește într-o situație greu manageriabilă sau în imposibilitatea de a identifica un răspuns care să îl mulțumească și să îi ofere încredere în propriile decizii.

Unul din momentele în care părinții încep să își pună întrebări ale căror răspunsuri nu par să îi satisfacă în deplinătate, este apariția unui prieten imaginar. Acest prieten poate fi: un copil de o vârstă apropiată, un personaj fictiv sau un personaj din desene animate. Oricum, apariția lui va ridica unele întrebări în mintea părinților. În acest articol, voi încerca să lămuresc câteva aspecte legate de această situație.

ARE COPILUL MEU O PROBLEMĂ?

Întâi de toate, să identificăm cuvântul ”problemă”. În general , atunci când un adult determină o ”problemă” potențială în comportamentul unui copil, trebuie să se raporteze la anumite aspecte – Este aceasta o situație sau un comportament care influențează bună derulare a vieții de zi cu zi a copilului? Pare acest copil deranjat, afectat emoțional în interacțiunile sale sociale de către comportamenul identificat ca și problematic? Există un consens între observatorii externi ( implicând și persoane care intră în contact zilnic cu acest copil ca și educatori, învățătoare, medici, coordonatori programe extra-școlare) referitor la faptul că acest copil prezintă un comportament care trebuie luat în considerare, eventual modificat? Dacă răspunsul dat la întrebările anterioare este NU sau înclină spre nu, atunci nu există o problemă. Dacă răspunsul este DA, trebuie să vă adresați unui specialist care, după o intervievare mai complexă, va putea să vă explice modul de manageriere sau va putea să vă ajute în modificarea sau integrarea corectă a comportamentului determinat problematic.

COPILUL MEU SE SIMTE SINGUR?

Studile de specialitate nu au găsit o corelație pozitivă între existența unui prieten imaginar și timiditatea sau singurătatea unui copil. Din contra, în majoritatea cazurilor, copiii cu prieteni imaginari erau activi social, cu o imaginație bogată și își implicau prietenul imaginar în jocul lor, ba chiar și în jocurile de grup.

COPILUL MEU TRECE PRINTR-O PERIOADĂ DIFICILĂ?

Nu este exclus. Cu toate că, în general, un prieten imaginar nu reprezintă nimic mai mult decât o extensie a jocului imaginativ, este bine să se facă o trecere în revistă a evenimentelor de zi cu zi. În unele cazuri, există posibilitatea ca acest prieten imaginar să fie prietenul de care copilul dumneavoastră are nevoie pentru a depăși un moment, care pentru el sau ea, a avut o însemnătate mai mare decât cea percepută de către adulții din jur.

ESTE COPILUL MEU SINGURUL COPIL CU PRIETENI IMAGINARI?

Nu, nu este, și probabil o simplă discuție între prietenii cu copii ar putea să vă risipească îngrijorarea. Copiii sunt animiști, ei atribuie capacitatea de ființă obiectelor neînsuflețite. Adesea, îi vedem vorbind cu pietrele sau cu jucăriile lor. Copiii trăiesc într-o lume în care noi le permitem să creadă în Zâna Măseluță și în Moș Crăciun, le spunem povești religioase și le citim povești cu zmei și cai înaripați. O urmare normală a acestor experiențe va fi să își creeze singuri poveștile, să își dea frâu liber imaginației și să își creeze propriile lumi, în care este absolut acceptabil să își așeze un prieten imaginar la masă cu familia sau să își umple camera cu ponei inexistenți. E dificil să ne așteptăm de la un copil să nu atașeze un suflet lucrurilor cu care interacționează, atunci când avem și noi, ca și adulți, uneori momente în care personificăm lucrurile. Sunt sigură că mulți dintre noi am simțit o aversiune puternică față de rama de la ușă, în care tocmai ne-am sucit un deget de la picior. Pentru copii, acest sentiment este mai acessibil, iar la ei se manifestă nu doar în momentele în care vor să tragă un obiect la răspundere, ci și în momentele în care, ei implică aceste obiecte sau aceste personaje fictive în joc.

CUM REACȚIONEZ?

Ce faci atunci când copilul tău are un prieten? Îi pui întrebări? Intervii în jocul lor? Nu este cu mult diferit. Păstrează comunicarea cu copilul tău, întreabă detalii despre prietenul imaginar. În general, copiii vor putea să ofere o descriere fizică foarte complexă, o vârstă , un nume. Acest prieten poate să fie un prieten invizibil sau un obiect personificat, poate să fie un copil, un animal, un personaj de poveste. Uneori, poate intra în joc, alteori nu. Lasă copilul să conducă acest joc! Tu intervino ca părinte, exact ca și în cazul unui prieten real, doar atunci când prietenul imaginar are un comportament inacceptabil.

Un prieten imaginar nu este o problemă în majoritatea situațiilor. În rare cazuri, poate să fie un indiciu al faptului că, un copil are puțin mai multă nevoie de sprijin emoțional sau de tine. Nici în acel caz însă, a avea un prieten imaginar nu este o problemă, din contră, reprezintă o resursă pe care acest copil a găsit-o utilă în a soluționa niște dificultăți.

Este important să înțelegem faptul că, atunci când identificăm o problemă,(chiar dacă, din punct de vedere psihologic, nu există o reală problemă) trebuie să îi acordăm importanța cuvenită. În cazul în care se simte dezorientat și nesigur pe deciziile luate, părintele trebuie să adune mai multe informații, pentru a înțelege mai bine situația și pentru a obține încredere în propriile decizii, iar mai apoi în deciziile copilului. Dar referindu-ne la acest caz, problema este de fapt, a părintelui, nu a copilului. Dacă îngrijorările părintelui, referitoare la această situație, se vor risipi, cei mici vor putea acumula niște amintiri frumoase din copilărie, pline de joc și de imaginație.

Dr. Sandra O’Connor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.