Cum eliminam accesele de furie ale copilului, fara agresivitate?

articolnagy

Atunci când cunoaștem motivele comportamentului copilului, ne ajută la minimalizarea efectelor negative și la rezolvarea rapidă a problemei.

Ce este un acces de furie? Să analizăm puțin din punct de vedere tehnic acest aspect. Una dintre părțile creierului uman , numită cortexul prefrontal, este cea care reglementează emoție și controlează comportamentul social. Această parte a creierului se dezvoltă în general, în momentul în care, copiii noștri trec prin primii ani de grădiniță. Copiii trec printr-o perioadă de adaptare, de nou. În același timp, din punct de vedere fizic, sunt “programați” pentru a avea crize emotionale.

Cortexul prefrontal, care nu este încă pe deplin dezvoltat nici la vârstaa de…să dăm o cifră…patru ani, are multe roluri. În afară de faptul că este un arbitru al exprimării emoționale, ajută la însușirea și utilizarea limbajului. Copiii jonglează în această perioadă cu următoarele aspecte: dezvoltarea unor compețente lingvistice, adaptarea la mediul social și academic ( grădinițe) și însușirea unui comportament adecvat. Cred că și unui adult, un astfel de cumul de sarcini, i-ar provoca anumite accese de furie, ca atare trebuie să înțelegem presiunea pe care acest stadiu în dezvoltare, o exercită asupra unui copil.

Ce se întamplă în creier, în momentul în care suntem supuși unui stres? Suveranii chimici ai acceselor de furie, cortizolul și adrenalina, tocmai își încearcă puterile în formare. Copilul expus la stres ( care nu trebuie să fie în mod obligatoriu un factor extern) are un stimulent care îi crește nivelul de cortizol din organism, astfel furia și excesele de reacție emoțională vor fi necontrolate. Putem, în momentul declanșării acestor crize, să ne transformăm în personaje de circ, să strigăm, să dansăm, să stăm în mâini, nu vom avea capacitatea de a le opri în mod elegant și plin de demnitate ( așa cum am vrea atunci când ne aflăm în public).

Dar prin ce fel de “stres” trece copilul meu?, mă veți întreba cu o sprânceană ridicată.

Cum v-am obișnuit, vă explic. Copilul este animist. În lumea lui, trăiesc pietrele, poveștile, zânele, balaurii. Lumea sa este complexă și plină de factori pe care noi îi ignorăm în interacțiunile cu ei, pentru că noi, ca adulți, am ajuns să fim orbi față de aceste aspecte.

Noi credem că un copil de 4 ani care se uită la Spiderman nu este afectat de agresivitatea situației, că un copil repezit de un părinte obosit, ignorat de colegi într-o mulțime, nu are o percepție de proporții asupra situației. Noi credem că 20 de copii în grupă sunt mulți? Copilul nostru crede că este o masă de oameni fără sfârșit. Noi credem că un drum de o oră în trafic este obositor? Copilul crede că este epuizant. Tot ceea ce noi percepem ca problematic, în ochii lor e un capăt de lume. Dar trebuie să remarcăm faptul că, ei sunt echilibrați și nu reacționează la toți acești factori pentru că, acești copii, știu sau speră, un anumit lucru: Părintele meu, adultul de lânga mine, are capacitatea de a rezolva toate problemele. Să nu trecem totuși acum în extrema cealaltă, unde vom presupune că lumea este plină de pericole și factori de stres cărora copiii noștri nu le pot face față. Copiii sunt extrem de rezilienți, dar aceasta nu este o caracteristică pe care putem ( sau este indicat) să ne bazam. Faptul că putem face față abuzului nu înseamnă că este bine să fim expuși. Cum găsim soluții?

Ați văzut probabil de multe ori că atunci când copilului nostru i se ia jucăria, expresia sa se schimbă. Ați văzut cum uneori reacționează atunci când fratele mai mare ( sau surioara mai mică) primește mai multă atenție ( sau alte situații care au determinat o reacție emoțională puternică).

Cum îi ajutăm să nu reacționeze sau să treacă peste crizele de istericale?

În comportamentul copiilor, s-au determinat patru tipuri de crize emoționale:

  1. Lupta de putere are loc atunci când copilul aude “nu” și nu știe cum să răspundă la asta. Pur și simplu, dă-i o alegere. Dacă el vrea să mănânce înghețată înainte de cină, spune-i că poate mânca înghețată după cină. În schimb, dă-i o alegere între cina a și cina b.
  2. Crizele pentru atenție. În general, acest tip de crize ar trebui să fie ignorate. Cu toate acestea, tot trebuie să i se răspundă în momentul crizei, explicând de ce este ignorat și în ce mod se poate rezolva totul constructiv. Adică, folosește cuvinte, pentru ca eu să te înțeleg și să găsim o soluție. Nu pot să te înțeleg când urli, te rog, când te calmezi, explică-mi ce se întâmplă, pentru a putea să te ajut.
  3. Frustrarea apare, de obicei,atunci când un copil nu poate face lucrurile pe care le vrea. De exemplu, nu ajunge la o jucărie, a căzut înghețata pe jos, nu poate să obțină ceea ce dorește chiar în acel moment. Pur și simplu, asigurați copilul că ați înțeles de ce e supărat și ajutați-l să rezolve situația, oferind soluții, în timp ce îl încurajați să găsească și el singurl soluții. Nu rezolvați situația pentru ei, facilitați soluționarea.
  4. Suprasolicitarea și suprastimularea apar atunci când copiii mici nu știu cum să facă față senzației de foame, oboseală sau epuizare. Îl hrănești, îl pui să doarmă sau îi găsești un spațiu mai calm și liniștit. ( de exemplu, dacă ești la un eveniment ieși pe hol, doar tu cu el, sau mergi acasă unde se va putea calma.)

     

Care sunt secretele părintelui ce poate reduce numărul acceselor de furie?

STAI CALM. Orice s-ar întâmpla, amintește-ți faptul că acest copil trece printr-un stadiu de dezvoltare absolut normal, că 100% din copii trec prin asta și nu e nimic greșit în ceea ce faci tu ca părinte.

ASIGURĂ-I CONFORT. Cu cât mai iubit se va simți copilul, cu atât mai repede va trece peste disconfort.

ASCULTĂ-L Încurajează copilul să comunice verbal dacă este la o vârstă care îi permite acest lucru.

PLANIFICĂ Spune-i faptul că veți merge undeva mâine sau că vor fi copii în vizită și trebuie să își pună într-un dulap lucrurile preferate, iar cele lăsate afară le vor utiliza în comun.

ÎNTĂREȘTE ATAȘAMENTUL. Ia-l în brațe, întinde-te lângă el dacă e bebeluș, mângâie-l, cânta-i un cântec, ia-l de mână, fă o activitate cu el, uită-te în ochii copilului tău și adu-l aproape de sufletul tău.

DISTRAGE-I ATENȚIA . Când crizele pot fi evitate, evită-le.

NU IGNORA UN COMPORTAMENT POZITIV. Copilul tău a făcut ceva ce apreciezi, ceea ce îți dorești să își însușească din punct de vedere comportamental? Laudă-l, spune-i că ai văzut acest lucru și că te bucură. Nu lăsa binele să treacă neobservat.

Și…aspectul cel mai important, evită crizele parentale de istericale. Da, știi foarte bine că acestea există și chiar acum probabil, te confrunți cu vreo două crize și ești la un pas de a pierde controlul. Când simți că nu mai e mult, gândește-te la următoarele aspecte:

crizele de comportament ale copilului sunt parte din dezvoltarea normală a acestuia. Fiecare copil le are și ele vor trece.

Fă un plan de urgență, ce faci când apare accesul de furie? Cum ajungi într-un loc de liniște și siguranță ( nu pentru a plesni copilul fără martori, ci pentru a vă liniști împreună.)

Nu te aștepta ca aceste accese de furie să dispară prea curând. Copilul trebuie să învețe cum să facă față frustrărilor și pentru a învăța acest lucru, el va trece prin situații frustrante. ( din nefericire pentru el și pentru tine).

Evită gândurile care îți spun că ești șantajată emoțional de acest copil. Copilul, pur și simplu, nu știe cum să managerieze emoția.

Umorul ajută în orice situație. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să râzi atunci când copilul are un acces de furie (de fapt, dacă el te vede râzând de el, situația se va înrăutăți). Găsește tu mental, partea amuzantă . Amuză-te la gândul că un copil de doitrei ani îți poate provoca o astfel de reacție, când tu ai reușit chiar să îl naști. Deci evident, ai o capacitate sporită de rezistență la stres!!!

Ignoră părerea și atitudinea altor persoane. Tu nu trebuie să reacționezi perfect atunci când copilul țipă în mijlocul unei săli aglomerate. Reacția celorlalți va fi subiectivă, iar tu este nevoie să te concentrezi pe situația prioritară, confortul vostru, nu al celorlalți. Tu ești persoana care știe cel mai bine: de ce și ce trebuie făcut. Ai încredere că ceea ce faci este cea mai bună soluție, indiferent de numărul de rotații peste cap ale ochilor vecinilor.

Fii mai blânda cu tine. Nu cred că ești un părinte rău atunci când nu reușești să oprești un acces de furie. Nici tu nu trebuie să crezi asta.

Ia o pauză. Dacă simțiți că ați vrea să loviți copilul sau să strigați la el, luați o pauză, la propriu. Ieșiți din cameră. Nu vă ajută cu nimic o intervenție agresivă. Rugați soțul, prietenul, vecina, mama, educatoarea să vă ajute . Cel mai eficient și mai bun părinte este cel care are grijă și de el însuși. 

Articol de dr. Sandra O’Connor

Foto: Pinterest

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.