Independenta si disciplina in echilibru

Independentam

Cum se trasează limita independenței? Cum poate decide un părinte, dacă un copil primește prea multă sau prea puțină libertate ?

Comparativ cu alte mamifere, copilul se dezvoltă mult mai lent. Este dependent total de adulți pentru o perioadă destul de îndelungată, nu poate să se hrănească singur, să își păstreze mediul curat, să își aleagă un loc călduros. Practic, fără sprijinul și îngrijirea unui adult, un copil nu ar avea nicio șansă de supraviețuire în primii ani de viață. Această responsabilitate asumată de către adultul care are în îngrijire un copil se extinde pe întreagă durată de viață a copilului, până în perioadă adultă (sau continuând chiar și în perioadă adultă într-o anumită formă). Cum poate un părinte să facă trecerea de la o perioadă în care trebuie să îi ofere protecție completă acestui copil, la o perioadă în care trebuie să i se ofere dreptul de a decide și de asemenea, trebuie să îi încurajeze independența? Răspunsul este simplu. Independența trebuie încurajată din primele clipe de viață.

Ce înțelegem prin independență?

Independența unui copil nu înseamnă a lua decizii fără a consulta părinții sau a renunța la disciplină. Rolul părintelui sau al oricărui adult care are în îngrijire unul sau mai mulți copii este să ofere permanent, sprijin emoțional, să stabilească limite de siguranță și să învețe copilul în fiecare moment, o manieră corectă de abordare a situațiilor cu care se întâlnește în viață. Independența înseamnă a avea capacitatea de a lua o decizie corectă pentru propria persoană, fără a influența negativ mediul înconjurător și fără a necesita un sprijin extern în momentul luării deciziei.

Ce înțelegem prin “manieră corectă de abordare”?

Maniera corectă de abordare este specifică individului, dar aplicabilă regulilor societății în care te integrezi. Această manieră de abordare nu atinge însă, doar aspectul de integrare socială și de răspuns social, ci se referă și la răspunsuri emoționale și la controlul reacțiilor viscerale. Practic, o manieră corectă de abordare a unei situații are la bază o doză sănătoasă de autocontrol, iar această doză de autocontrol este ceea ce îi permite unui copil să dezvolte capacitatea de a lua decizii și de a-și câștiga independența.

Pare paradoxal că o expresie care are în componență cuvântul „autocontrol”, poate să ofere unui copil libertate, însă a avea capacitatea de autocontrol este o cerință principală pentru obținerea independenței.

Cum îi putem oferi unui copil capacitatea de autocontrol?

Capacitatea de autocontrol apare odată cu încredera în sine. Aici nu ne referim la o încredere nefondată, creată de lauda excesivă și de modul în care un copil este perceput de mediu. În acest caz, mă refer la o încredere în sine care pornește din interior, de la o mulțumire personală asupra propriilor reușite. Pare prea complicat pentru a fi aplicabil din prima zi de viață, după cum am sugerat? Este foarte simplu. În fiecare etapă din copilărie, protagonistul ( în acest caz copilul) are opțiunea de a face ceva prin propriile sale forțe sau de a face ceva datorită influențelor externe. Ne întâlnim cu aceste situații din primele momente, în care trebuie să liniștim un copil care plânge sau să îl învățam să doarmă liniștit. Oare aceste lucruri trebuie învățate sau trebuie să facilităm apariția unor aptitudini? Răspunsul este următorul: trebuie facilitată apariția unor aptitudini. Una dintre cele mai importante este autocontrolul. Autocontrolul se extinde și asupra capacității unui sugar de a se liniști singur, de a adormi fără a fi mereu stimulat din exterior, de a descoperii lumea din jurul său fără a i se pune constant în față ochilor o jucărie, o luminiță sau o carte care foșnește. Copilului trebuie să i se permită să existe pur și simplu, să se descopere, să fie supărat, să își învingă frustrarea etc. Acest lucru nu înseamnă că părintele nu este prezent permanent. Înseamnă doar că părintele sau adultul care are în grijă un copil trebuie să îi dea acestui copil posibilitatea de a dezvolta autocontrol.

Aceasta este doar prima parte a articolului, săptămâna viitoare vom publica și partea a doua, care conține exemple concrete asupra modului în care îi putem oferi independență copilului nostru, în fucție de stadiile sale de dezvoltare.

Articol de Dr.Sandra O’Connor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.