Time management

timebig

Modul în care ne organizăm timpul de-a lungul vieţii nu este constant. Organizarea timpului nu depinde strict de vârsta pe care o avem sau de segmentul existenţial pe care îl parcurgem. De multe ori, depinde de o multitudine de factori externi. Ca şi părinte, aceşti factori externi au un singur aspect comun, faptul că sunt imprevizibili.

Un părinte poate fi comparat din acest punct de vedere cu un jongler într-un spectacol de circ. Diferenţa dintre cei doi fiind faptul că, părintele nu jonglează cu farfurii, ci cu programul copiilor, cu sarcinile domestice, cu necesităţile celor din jur şi de ce nu, într-un final şi cu necesităţile proprii. Jonglerul circului reuşeşte, după un spectacol dificil, să îşi pună farfuriile în cui şi să se odihnească. În schimb, ”spectacolul” unui părinte nu are un moment în care se trage cortina, după ultimele aplauze. Un părinte ştie că, şi după ultima chemare la rampă, există întotdeauna posibilitatea de a i se solicita un bis, în miez de noapte.

Această continuă solicitare poate aduce orice adult într-o stare de haos general: oboseală, iritabilitate, incapacitate de a acorda timp propriei persoane, incapacitatea de a duce la bun sfârşit sarcini pe care, în general, le făcea repede şi cu plăcere. Oboseala acumulată se cronicizează, transformând adeseori un adult funcţional într-un om care acţionează mecanic şi care uneori, îşi poate pierde capacitatea de autocontrol.

Cum se poate restabili controlul aspupra organizării timpului? Încercaţi unele dintre metodele următoare:

  1. Culcaţi-vă mai devreme şi treziţi-vă mai devreme.

Acest sfat pare greu realizabil, dar nu este. Ajungeţi acasă la ora 5 după-amiaza, aveţi de pregătit cina, copilul vrea să îşi petreacă timp cu voi, să se joace, în acelaşi timp a rămas un proiect neterminat la birou. În principiu, a fi în pat la ora 20 pentru a citi o poveste este ideal, dar nu pot să se încadreze în trei ore toate activitățile: parcul, baia, cina, joaca şi proiectul pentru birou. Aici este o problemă de alegere a priorităţilor. Haosul apare atunci când se pierde controlul. Este ora 17 şi prioritatea este evident să vă petreceți timp cu cel mic. Implicaţi-l în prepararea cinei. A petrece timp cu prichindelul tău nu înseamnă doar a lăsa totul baltă şi a te concentra pe el. Un părinte poate să fie autentic implicat în viaţa copilului său, chiar şi antrenându-l în activităţile casei. Cu siguranţă se va găsi un aspect în care copilul să poată ajuta în timp ce se joacă sau în care, pur şi simplu, să îşi găsească o ocupaţie plăcută, în timp ce vă ţineţi unul altuia companie. În teorie, dar şi în practică, copilul trebuie să îşi efectueze somnul cerut de stadiul său de dezvoltare. Aţi citit şi auzit probabil în multe alte locuri că fiecare copil şi fiecare familie au ritmul lor. Dacă acel răspuns vi s-a potrivit, atunci citiţi acest articol doar din curiozitate, însă dacă acel răspuns a folosit doar la motivaţia de a vă culca pruncul la ora 22, citiţi mai departe. Da, fiecare copil şi fiecare familie au ritmul propriu. Dacă pregătiţi copilul de culcare la ora 20 şi citiţi povestea până la 20.30, copilul are timp suficient să folosească acest ritm propriu pentru a adormi. Fie că adoarme la ora la care s-a stins lumina sau la o oră mai târzie, acesta are timp să se relaxeze după stimulare şi să se trezească odihnit. Acea oră în plus, în fiecare seară, poate să devină extrem de utilă pentru a termina proiectul lăsat pe birou sau pentru a face într-un final, duşul ratat dimineaţă.

Acest sfat nu este aplicabil doar în cazul copilului, ci şi al adultului. Timpul “vostru” nu este serialul văzut împreună la ora 24 sau discuţiile înainte de culcare la o oră târzie. Timpul vostru poate fi utilizat mult mai eficient dimineaţa şi ne vom întoarce la acest subiect.

  1. Organizaţi, organizaţi, organizaţi!

Obişnuiţi-vă să aveţi locuri specifice pentru fiecare lucru necesar. Uneori este bine să avem automatisme. A şti unde găsim fiecare obiect salvează timp preţios.

  1. Încurajaţi independenţa.

Există posibilitatea ca, în grabă şi haos, să aveţi impresia că ieşiţi mai rapid din casă dacă vă îmbrăcaţi copilul, dacă îi ajutaţi la încălţat, dacă îi faceţi ghiozdanul. Priviţi cu atenţie în jur. Care sunt sarcinile pe care copilul le-ar putea duce la bun sfârşit singur? Veţi fi surprinşi de multe ori, de faptul că, ar lua mai puţin timp să ieşiţi din casă, dacă micuțul şi-ar încheia singur jacheta sau şi-ar aranja singur ghiozdanul. Cu siguranţă, nu îi va ieşi din prima, însă, pe termen lung, cele câteva zile de instrucţie vor ordona puţin haosul şi îl vor responsabiliza pe copil.

  1. Anunţaţi plecarea, pregătiţi pentru un “snooze”.

Acasă sau în parc, stabileşte parametrii, incluzând deja “amânarea”. Spune foarte clar cât veţi sta şi când vei anunţa plecarea. În momentul în care aţi ajuns în parc, spune din nou cât veţi sta şi anunţă plecarea cu 5, apoi cu 10 minute înainte. Acesta este “snooze”-ul pe care îl oferi. La ora fixată nu se mai negociază, este ora de plecare. NU comunica aceste lucruri ca un general. Comunică deschis aceşti parametrii copilului tău, explică de ce îi aplici ( în cuvinte puţine şi clare) şi roagă-l să îţi repete ce a înţeles, pentru a nu avea surpriza unei revolte emoţionale.

  1. Redefiniţi situaţiile de “excepţie”.

Este o situaţie de excepţie faptul că sandvișul este neterminat în farfurie? Este important să ajungeţi la o anumită oră la şcoală sau la grădiniţă? Copilul nu şi-a terminat somnul de prânz, dar este aşteptat într-o jumătate de oră la o zi de naştere la care doreşte să participe? Indentifică excepţia în fiecare situaţie. Copilul poate să întârzie pentru a termina micul dejun sau poate mânca în maşină, în drum spre şcoală sau grădiniţă. Copilul poate să doarmă cât este necesar şi să ajungeţi cu întârziere sau poate fi trezit şi dus la ziua de naştere. E simplu! Trebuie făcută o punere în revistă a ambelor situaţii, evaluate consecinţele şi luat o decizie. De multe ori, situaţia “excepţională” este doar o banalitate puţin poleită.

  1. Nu renunţaţi la necesităţile proprii.

V-aţi trezit la 6 în dimineaţa aceasta, cu o oră mai devreme decât de obicei. Primul impuls este să pregătiţi totul pentru plecarea copilului. Veţi avea surpriza de a descoperi că acest lucru nu vă absolvă cu nimic de participarea la rutina zilnică. Ce să faceţi cu oră în plus?

Să o folosiţi în interes personal. Să vă beţi cafeaua în linişte, să reuşiţi să utilizaţi baia şi singuri, să citiţi un articol, să trageţi o ocheadă pe reţelele de social media sau de ce nu, să vă uitaţi la ceas şi să spuneţi victorioşi :” NU ASTĂZI. Astăzi, am o oră în plus de somn; poate mâine îmi voi bea cafeaua în linişte.”

Articol de dr. Sandra O’Connor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.